3.29 De ce postim timp de patruzeci de zile în Postul Mare?
Postul Mare începe în Miercurea Cenușii, care își primește numele de la cenușa care ne este pusă pe frunte (sub formă de cruce) în această zi. Isus a postit patruzeci de zile în pustiu (Mt 4,1-2), iar noi îi urmăm exemplul lui postind în timpul Postului Mare.
În timpul Postului, vrem să ne reamintim că fără ajutorul și harul lui Dumnezeu nu suntem demni de darul jertfei lui Isus pe cruce.
Ce revelează ispitirile lui Isus în pustiu?
Ispitirile lui Isus în pustiu recapitulează ispitirea lui Adam în paradis şi ispitirile Israelului în pustiu. Satana îl ispiteşte pe Isus în ascultarea sa faţă de misiunea încredinţată lui de către Tatăl. Cristos, noul Adam, rezistă şi victoria sa vesteşte victoria pătimirii sale, ascultarea supremă a iubirii sale filiale. Biserica se uneşte cu acest mister îndeosebi în timpul liturgic al Postului Mare. [CCBC 106]
De ce a fost dus Isus în ispită? Putea cu adevărat să fie dus în ispită?
Ispita face parte din adevărata sa omenitate. În Isus Cristos nu avem un răscumpărător „care să nu poată suferi împreună cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul care a fost încercat în toate asemenea nouă, în afară de păcat” (Evr 4,15). [Youcat 88]
Acest itinerar al Postului Mare pe care suntem invitați să-l parcurgem este caracterizat, în tradiția Bisericii, de câteva practici: postul, pomana și rugăciunea. Postul înseamnă abținerea de la mâncare, dar cuprinde și alte forme de privare pentru o viață mai sobră. Însă toate acestea nu sunt încă realitatea deplină a postului: este semnul extern al unei realități interioare, a angajării noastre, cu ajutorul lui Dumnezeu, de a ne abține de la rău și de a trăi din Evanghelie. Nu postește cu adevărat cel care nu știe să se hrănească din Cuvântul lui Dumnezeu. [Papa Benedict, Audiență Generală, 9 martie 2011]
