2.15 Cine sunt apostolii? Cine sunt succesorii lor?

Isus îi alege pe cei doisprezece, viitori martori ai învierii sale, şi îi face părtaşi la misiunea şi la autoritatea sa pentru a învăţa, a dezlega de păcate, a zidi şi a conduce Biserica. În acest colegiu, Petru primeşte „cheile împărăţiei” (Mt 16,19) şi ocupă primul loc, cu misiunea de a păzi credinţa în integritatea sa şi de a-i întări pe fraţii săi.  [CCBC 109]

Cuvântul apostol înseamnă trimis. Isus, trimisul Tatălui, i-a chemat la sine pe cei doisprezece, dintre discipolii săi, şi i-a constituit ca apostoli, făcând din ei martorii aleşi ai învierii sale şi temelia Bisericii. Le-a dat mandatul de a continua misiunea sa, spunând: „După cum Tatăl m-a trimis pe mine, vă trimit şi eu pe voi” (In 20,21), promiţând să fie cu ei până la sfârşitul lumii. [CCBC 175]

Isus avea în jurul său un grup mare de discipoli, bărbaţi şi femei. Din acest grup, el a ales doisprezece bărbaţi pe care i-a numit Apostoli (Lc 6,12- 16). Apostolii au fost formaţi special de el şi le-au fost încredinţate diferite misiuni: „I-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi” (Lc 9,2). Isus i-a luat cu sine numai pe aceşti doisprezece apostoli pentru ultima cină, cu ocazia căreia le-a încredinţat misiunea: „Faceţi aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19b).

Apostolii au fost martorii învierii lui Isus, garanţi ai adevărului său, iar după moartea lui Isus i-au continuat misiunea. Au ales succesori pentru slujirea lor: pe Episcopi. Succesorii apostolilor păstrează şi astăzi puterea încredinţată de Isus: ei au funcţia de conducere, de instruire şi celebrează Liturghia. Coeziunea apostolilor a devenit baza unităţii Bisericii (Succesiunea apostolică). Petru avea, între cei doisprezece, un rol de prim-plan şi Isus i-a încredinţat lui o autoritate specială: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea” (Mt 16,18). Din poziţia privilegiată a lui Petru printre apostoli a derivat papalitatea.  [Youcat 92]

Biserica se numeşte apostolică pentru că, întemeiată pe Apostoli, se menţine fidelă faţă de tradiţia lor şi este condusă de succesorii lor.

Isus i-a chemat pe apostoli să fie cei mai apropiaţi colaboratori ai săi; au fost martorii săi oculari şi după înviere el le-a apărut de mai multe ori; le-a dăruit pe Duhul Sfânt şi i-a trimis în toată lumea ca mesagerii săi legitimi; în Biserica Catolică ei au fost garanţii unităţii; au transmis misiunea lor şi magisteriul lor succesorilor lor, Episcopii, prin impunerea mâinilor, şi aşa se întâmplă până astăzi. Acest proces se numeşte Succesiune apostolică. [Youcat 137]

Succesiunea apostolică este transmiterea misiunii şi a puterii apostolilor, prin sacramentul Preoţiei, succesorilor lor, episcopii. Prin această transmitere, Biserica rămâne în comuniune de credinţă şi de viaţă cu originea sa, în timp ce de-a lungul secolelor îşi rânduieşte întregul apostolat pentru răspândirea împărăţiei lui Cristos pe pământ. [CCBC 176]

În liturgia Bisericii Cristos semnifică şi realizează mai ales propriul mister pascal. Dăruindu-l pe Duhul Sfânt apostolilor, le-a dat lor şi succesorilor puterea de a realiza lucrarea mântuirii prin jertfa  euharistică şi prin sacramente, în care el însuşi acţionează pentru a comunica harul său credincioşilor din toate timpurile şi în întreaga lume. [CCBC 222]