All Questions
prev
Anterior:3.16 Ce sunt relicvele?
next
Următorul:3.18 Sunt adevărate exorcismele prin care sunt alungaţi diavolii?

3.17 De ce se fac pelerinaje şi procesiuni? Ce înseamnă retragerea, reculegerea spirituală?

Tradiţii şi devoţiuni

Așa cum a făcut cu primii săi discipoli, Isus îi invită și pe toți oamenii de azi să-l urmeze (Mc 1,17). Un pelerin este cineva care călătorește cu Isus făcând un pelerinaj într-un loc sacru. În calitate de pelerin, aveți două obiective: întărirea relației cu Dumnezeu și cunoașterea de sine, pe de o parte, și ,pe de altă parte, a progresa în drumul către cer , care este scopul nostru final.

Procesiunile solemne, în timpul cărora cântăm și ne rugăm, ne amintesc de faptul că toți suntem pelerini. Când pleci într-o reculegere, te retragi literalmente din viața de zi cu zi pentru a te putea concentra complet pe Dumnezeu.

 

Pelerinajele şi procesiunile ne amintesc că viaţa este o călătorie cu Dumnezeu spre rai. Ne retragem din viaţa cotidiană pentru a ne ruga.
The Wisdom of the Church

Care forme de evlavie populară însoţesc viaţa sacramentală a Bisericii?

Simţul religios al poporului creştin a găsit întotdeauna diverse exprimări în diferitele forme de evlavie care însoţesc viaţa sacramentală a Bisericii, cum sunt venerarea relicvelor, vizitele la sanctuare, pelerinajele, procesiunile, Via crucis (Calea crucii), Rozariul. Biserica luminează cu lumina credinţei şi favorizează formele autentice de evlavie populară. [CCBC 353]

Care este sensul pelerinajelor?

Cine merge în pelerinaj „se roagă” cu picioarele şi experimentează cu toate facultăţile sale că toată viaţa sa este, în realitate, un mare drum spre Dumnezeu.

Deja în Israelul antic se făceau pelerinaje la templul din Ierusalim; şi creştinii şi-au însuşit acest obicei. Astfel s-a format, mai ales în timpul Evului Mediu, o mişcare reglementată de pelerinaje, având ca destinaţie locurile sfinte (mai ales Ierusalimul şi mormintele apostolilor la Roma şi Santiago de Compostela). Adesea se pornea la drum pentru a face pocăinţă, lucru nu întotdeauna scutit de idei greşite, ca şi cum ar fi trebuit să se justifice în faţa lui Dumnezeu cu practici de auto-mortificare. În zilele noastre, practica pelerinajului trăieşte o renaştere deosebită: persoanele caută pacea şi forţa care provin din aceste locuri de har: sunt sătule de individualism, doresc să iasă din vălmăşeala de toate zilele, să se elibereze de lucrurile nefolositoare şi să ajungă la Dumnezeu prin „mişcarea spre” locurile spiritului. [Youcat 276]

This is what the Popes say

Pelerinajul este … icoană a drumului pe care fiecare persoană îl parcurge în existența sa. Viața este un pelerinaj și ființa umană este viator, un pelerin care parcurge un drum până la ținta râvnită… Domnul Isus ne indică etapele pelerinajului prin care este posibil să ajungem la această țintă: „Nu judecați și nu veți fi judecați; nu condamnați și nu veți fi condamnați; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; o măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf vi se va turna în poală, căci cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura și vouă” (Lc 6,37-38).  [Papa Francisc, Misericordiae Vultus, n. 14]