4.20 Este de modă veche „abstinenţa până la căsătorie”?
Cel mai intim mod în care un bărbat și o femeie își pot exprima și experimenta dragostea este în relația lor sexuală. Aici se oferă complet unul altuia și devin cu adevărat unul. Din această uniune sexuală se pot naște copii, care sunt cel mai bine crescuți într-o familie.
Din aceste motive și din alte motive atemporale, este relevant și astăzi să păstrăm relațiile sexuale pentru căsătorie. Până la urmă, căsătoria se referă la adevărata iubire și fidelitate: acestea sunt ingredientele principale pentru o sexualitate cu adevărat de succes.
Care sunt bunurile iubirii conjugale, spre care este orânduită sexualitatea?
Bunurile iubirii conjugale, care pentru cei botezaţi este sfinţită de sacramentul Căsătoriei, sunt: unitatea, fidelitatea, indisolubilitatea şi deschiderea spre fecunditate. [CCBC 495]
Ce semnificaţie are actul conjugal?
Actul conjugal are o dublă semnificaţie: de unire (dăruirea reciprocă a soţilor) şi procreatoare (deschiderea spre transmiterea vieţii). Nimeni nu trebuie să rupă legătura inseparabilă pe care Dumnezeu a voit-o între cele două semnificaţii ale actului conjugal, excluzând una sau alta dintre ele. [CCBC 496]
Care sunt elementele esenţiale ale căsătoriei creştine?
1. Unitatea: căsătoria este o legătură care prin esenţa sa realizează unitatea fizică, mentală şi spirituală între un bărbat şi o femeie;
2. Indisolubilitatea: căsătoria este validă „până ce moartea vă va despărţi”;
3. Deschiderea spre procreaţie: orice cuplu căsătorit trebuie să fie deschis faţă de naşterea copiilor;
4. A fi orientat spre binele partenerului.
Dacă unul dintre parteneri, în momentul încheierii căsătoriei, exclude unul dintre aceste puncte, Sacramentul Căsătoriei nu trebuie considerat valid. [Youcat 416]
Care este sensul unirii sexuale în cadrul căsătoriei?
Pe baza voinţei lui Dumnezeu, bărbatul şi femeia trebuie să se unească în plăcerea erotică şi sexuală pentru a deveni tot mai mult una în iubire şi pentru a face să se nască din iubirea lor copii.
Trupul, plăcerea şi bucuria erotică au un rol de mare importanţă în optica creştină: „Creştinismul crede... că materia este bună, că însuşi Dumnezeu şi-a asumat figură umană, că şi în cer va exista o anumită specie de corporalitate şi că aceasta este parte integrantă din fericirea noastră, din frumuseţea noastră şi din forţa noastră. Creştinismul a cinstit căsătoria mai mult decât oricare altă religie; aproape toată poezia cea mai înaltă de iubire din lume a fost scrisă de creştini şi oricine defineşte sexualitatea ca un rău contrazice creştinismul” (C.S. Lewis). Totuşi, plăcerea nu este scop în sine; dacă plăcerea unei perechi se închide în ea însăşi şi nu se deschide spre o nouă viaţă care ar vrea să apară de aici, nu corespunde esenţei iubirii. [Youcat 417]
Domnul, fiind invitat, a venit la nuntă [în Cana], pentru a confirma castitatea conjugală și pentru a evidenția sacramentul căsătoriei. Pentru că mirele de la acea nuntă, despre căruia i s-a spus: „Ai păstrat vinul cel bun până acum” (Ioan 2,10) reprezenta persoana Domnului. Pentru că vinul cel bun - și anume, Evanghelia - Cristos l-a păstrat până acum. [Sf. Augustin, Tratatul la Evanghelia după Sfântul Ioan, 9,2 (ML 35, 1459)]
