4.21 De ce aleg oamenii celibatul, dacă sunt potriviţi pentru căsătorie?
Căsătoria și celibatul sunt două moduri prin care un creștin poate urma porunca lui Dumnezeu de a aduce roade (Gen 1,28). În căsătorie, un bărbat și o femeie se oferă reciproc în dragoste. În celibat, cineva se oferă singur iubirii lui Dumnezeu, fără a avea relații sexuale.
Datorită acestui angajament, o persoană celibatară este gata să facă ceea ce Dumnezeu cere de la el, oricând și oriunde. Părinții, frații și surorile consacrate care se dedică lui Dumnezeu găsesc adevărata fericire în viața lor. Ați putea considera asta o anticipare a raiului, unde nimeni nu se va mai căsători.
Cum este format poporul lui Dumnezeu?
Din orânduire divină, în poporul lui Dumnezeu există slujitori sacri care au primit sacramentul Preoţiei şi formează ierarhia Bisericii. Ceilalţi sunt numiţi laici. Din rândul unora şi al altora provin credincioşii care se consacră în mod special lui Dumnezeu prin profesiunea sfaturilor evanghelice: castitatea în celibat, sărăcia şi ascultarea. [CCBC 178]
Ce este viaţa consacrată?
Este o stare de viaţă recunoscută de Biserică. Este răspunsul liber dat unei chemări speciale a lui Cristos, prin care cei consacraţi se dedică total lui Dumnezeu şi tind spre perfecţiunea iubirii prin lucrarea Duhului Sfânt. Această consacrare se caracterizează prin practicarea sfaturilor evanghelice. [CCBC 192]
Ce oferă viaţa consacrată pentru misiunea Bisericii?
Viaţa consacrată participă la misiunea Bisericii printr-o dăruire deplină lui Cristos şi fraţilor, mărturisind speranţa împărăţiei cereşti. [CCBC 193]
Se cere celibatul pentru cel care primeşte sacramentul Preoţiei?
Pentru episcopat se cere întotdeauna celibatul. Pentru prezbiterat, în Biserica latină sunt aleşi în mod obişnuit bărbaţi credincioşi care trăiesc celibatari şi care vor să păstreze celibatul „pentru împărăţia cerurilor” (Mt 19,12); în Bisericile Orientale nu este permis să se căsătorească după ce s-a primit hirotonirea. La diaconatul permanent pot să acceadă şi bărbaţi deja căsătoriţi. [CCBC 334]
În ce mod este structurată Biserica una, sfântă, catolică şi apostolică?
În cadrul Bisericii există Laici şi clerici ( Cler). Fiind copii ai lui Dumnezeu, toţi au aceeaşi demnitate; au misiuni de valoare egală, dar diferite. Misiunea laicilor este aceea de a orienta toată lumea spre împărăţia lui Dumnezeu; alături de ei sunt slujitori consacraţi (clerici) cu misiunile de a conduce, a învăţa şi a sfinţi; în ambele stări există creştini care se pun la dispoziţia lui Dumnezeu în manieră specială în celibat, în sărăcie şi în ascultare (ca de exemplu cei consacraţi în ordinele călugăreşti).
Orice creştin are misiunea de a mărturisi Evanghelia cu propria viaţă, însă Dumnezeu parcurge un drum propriu cu omul; pe unii îi trimite ca Laici, în aşa fel încât, în familie şi cu profesia lor, să poată construi împărăţia lui Dumnezeu; pentru această misiune, el le dăruieşte la Botez şi la Mir toate darurile Duhului Sfânt care sunt necesare. Altora le încredinţează slujirea pastorală; misiunea lor este aceea de a conduce, a învăţa şi a sfinţi poporul încredinţat lor. Nimeni nu-şi poate aroga această misiune: însuşi Domnul trebuie să-l trimită şi să-i dea prin consacrare puterea sa divină. Numai în modul acesta el poate să acţioneze alături de Cristos şi să administreze Sacramentele. [Youcat 138]
De ce a voit Isus să existe persoane care trăiesc perpetuu o viaţă de sărăcie, castitate şi ascultare?
Dumnezeu este iubire. El doreşte şi iubirea noastră. O formă de dăruire din iubire faţă de Dumnezeu este de a trăi ca Isus - adică în sărăcie, castitate şi ascultare. Cine trăieşte în acest mod are capul, inima şi mâinile libere pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
În toate perioadele sunt oameni care se lasă cuceriţi complet de Dumnezeu şi „pentru împărăţia cerurilor” (Mt 19,12) sacrifică totul pentru Dumnezeu – chiar şi darurile frumoase, cum ar fi proprietatea, autodeterminarea şi iubirea conjugală. Această viaţă conformă Sfaturilor evanghelice de sărăcie, castitate şi ascultare arată tuturor creştinilor că lumea nu este totul; în primul rând, întâlnirea „faţă în faţă” cu Mirele divin îl face pe om fericit definitiv. [Youcat 145]
Pentru ce le cere Biserica preoţilor şi episcopilor o viaţă celibatară?
Isus a fost celibatar şi a voit să exprime cu asta propria iubire neîmpărţită faţă de Dumnezeu Tatăl. Încă din timpul lui Isus, acceptarea stilului său de viaţă şi castitatea sa „pentru împărăţia cerurilor” (Mt 19,12) sunt semne de iubire, de dăruire necondiţionată lui Dumnezeu şi de dispoziţie deplină pentru slujire. Biserica Catolică romană cere acest stil de viaţă Episcopilor şi Preoţilor săi; Bisericile orientale îl cer numai episcopilor.
Celibatul, spune Papa Benedict al XVI-lea, nu înseamnă „carenţă de iubire, ci semnificaţia sa ar trebui să fie aceea de a ne lăsa cuprinşi de iubirea lui Dumnezeu”. Un Preot, cu viaţa sa celibatară, trebuie să fie rodnic în reprezentarea paternităţii lui Dumnezeu şi a lui Isus. În afară de asta, papa spune: „Cristos are nevoie de preoţi care să fie maturi şi virili, capabili să exercite o adevărată paternitate spirituală”. [Youcat 258]
Spune-le fraților mei, în numele lui Isus Cristos, să-și iubească soțiile așa cum Domnul iubește Biserica. Dacă cineva este în stare să persevereze în castitate spre slava trupului Domnului, lăsați-l să facă acest lucru cu toată smerenia ... Să se facă totul spre slava lui Dumnezeu. [Sf. Ignațiu din Antiohia, Scrisoarea către Sf. Policarp (MG 5, 724)]
