All Questions
prev
Anterior:4.25 Cum funcţionează Planificarea Familială Naturală?
next
Următorul:4.27 Testele prenatale sunt greşite?

4.26 Când începe viaţa umană?

Viaţa umană

Relațiile sexuale pot duce la fertilizarea unui ovul. Când se întâmplă acest lucru, celula reproducătoare a femeii se contopește cu un spermatozoid al bărbatului. Aceasta se numește fertilizare sau concepție.

În momentul concepției, un organism uman nou, viu, capătă viață. Este imposibil să punctăm un alt moment ca marcând începutul vieții. Aceeași viață crește treptat și se dezvoltă în sânul mamei până la nașterea copilului după nouă luni.

 

Viaţa umană începe când ovulul unei femei şi spermatozoidul unui bărbat fuzionează pentru a deveni o nouă fiinţă umană unică.
The Wisdom of the Church

Pentru ce societatea trebuie să ocrotească orice embrion?

Dreptul inalienabil la viaţă al oricărui individ uman, încă de la zămislire, este un element constitutiv al societăţii civile şi al legislaţiei sale. Atunci când statul nu depune toate eforturile în slujba drepturilor tuturor şi îndeosebi ale celor mai slabi, între care cei zămisliţi şi încă nenăscuţi, sunt ameninţate înseşi fundamentele unui stat de drept. [CCBC 472]

Se pot face cercetări asupra embrionilor vii sau asupra celulelor stem embrionare?

Nu. Embrionii sunt fiinţe umane, pentru că viaţa umană începe cu unirea spermatozoidului cu ovulul.

A considera embrionii ca material biologic, „a-I produce” şi „a folosi” celulele lor stem pentru scopuri de cercetare, este absolut imoral şi cade  sub interdicţia de a ucide. Trebuie considerate altfel cercetările pe celule stem adulte, pentru că ele nu se pot dezvolta ca să devină fiinţe umane. Intervenţii medicale pe embrion sunt justificabile numai cu scop terapeutic, în aşa fel încât să fie garantate viaţa şi dezvoltarea nevătămată a copilului şi dacă riscul intervenţiei nu este prea ridicat. [Youcat 385]

This is what the Popes say

«Din momentul în care ovulul este fecundat, se inaugurează o viață care nu este cea a tatălui sau a mamei, ci a unei noi ființe umane care se dezvoltă pe cont propriu. Niciodată nu va deveni o ființă umană dacă n-a fost încă de atunci. Acestei evidențe dintotdeauna […] știința genetică modernă îi aduce confirmări prețioase. Ea a arătat în ce fel din prima clipă se află fixat programul a ceea ce va fi această ființă vie: o persoană, această persoană individuală cu trăsăturile ei caracteristice deja bine deter­minate. Încă de la fecundare a început aventura unei vieți umane și fiecare din marile ei capacități cere timp pentru a se situa și a fi gata de acțiune». [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Evangelium Vitae, 60]