1.34 Dumnezeu a creat răul? Ce legătură are acest lucru cu păcatele mele
Ni se pare de neînțeles că Dumnezeu nu intervine atunci când se întâmplă lucruri rele. Tot răul este contrar imensei sale iubiri. Ca ființe umane, nu putem înțelege foarte bine originea răului. O explicație parțială este că noi, oamenii, care suntem creați de Dumnezeu, putem folosi necorespunzător voința noastră liberă.
Putem alege binele (Voința lui Dumnezeu [>4.6]), dar și răul. Atunci când facem o alegere greșită, știm în profunzime că nu facem ceea ce trebuie: păcătuim [>4.13]. Minunea este că Isus a venit să ne răscumpere de toate păcatele noastre prin moartea sa pe cruce (Rom 5,20).
> Citește mai multe în carte [>Order other Languages]
Ce este păcatul?
Păcatul este o respingere a lui Dumnezeu, care are loc atunci când este refuzată acceptarea iubirii sale şi se manifestă prin încălcarea poruncilor sale.
Păcatul este mai mult decât un comportament greşit şi nici nu este o slăbiciune la nivel psihic. În substanţa sa profundă, orice refuzare sau distrugere a ceva bun constituie refuzarea celui care este bun prin excelenţă, adică a lui Dumnezeu. Păcatul în dimensiunea sa cea mai profundă şi teribilă este separarea de Dumnezeu, deci separarea de izvorul vieţii. Cu Isus, înţelegem pentru prima dată dimensiunea abisală a păcatului: el a pătimit în propriul trup refuzarea lui Dumnezeu şi a luat asupra sa violenţa mortală a păcatului, pentru ca aceasta să nu ne atingă; pentru acest concept folosim cuvântul „răscumpărare”. [Youcat 67]
Dacă Dumnezeu este atotputernic şi providenţă, atunci de ce există răul?
La această întrebare, pe cât de dureroasă pe atât de misterioasă, poate să dea răspuns numai întregul credinţei creştine. Dumnezeu nu este în nici un fel – nici direct, nici indirect – cauza răului. El luminează misterul răului în Fiul său, Isus Cristos, care a murit şi a înviat pentru a învinge acel mare rău moral, care este păcatul oamenilor şi care este rădăcina celorlalte rele. [CCBC 57]
Pentru ce permite Dumnezeu răul?
Credinţa ne dă certitudinea că Dumnezeu nu ar permite răul dacă din rău nu ar scoate binele. Dumnezeu a realizat deja în mod minunat acest lucru în moartea şi învierea lui Cristos; într-adevăr, din cel mai mare rău moral, uciderea Fiului său, el a scos cele mai mari bunuri, glorificarea lui Cristos şi răscumpărarea noastră. [CCBC 58]
Este Botezul cu adevărat singura cale spre mântuire?
Pentru toţi cei care, ascultând Evanghelia, au crezut că Cristos este „calea, adevărul şi viaţa” (In 14,6), Botezul este singura cale spre Dumnezeu şi spre mântuire; însă, în acelaşi timp, este adevărat că Cristos a murit pentru toţi oamenii; pentru aceasta, ajung la mântuire şi toţi cei care n-au avut nicio posibilitate de a-l cunoaşte pe Cristos şi credinţa, dar care sunt în căutarea lui Dumnezeu cu inimă sinceră şi care trăiesc după conştiinţa lor (este aşa-numitul botez al dorinţei).
Dumnezeu a legat mântuirea de Sacramente; pentru aceasta, Biserica trebuie să le propună oamenilor fără a înceta vreodată. A abandona activitatea misionară înseamnă a trăda misiunea încredinţată de Dumnezeu. Însă ea nu este legată de sacramente; acolo unde Biserica – fie datorită responsabilităţii sau din alte motive – nu ajunge sau nu are succes, însuşi Dumnezeu le deschide oamenilor alte căi spre mântuirea în Cristos. [Youcat 199]
Dumnezeu nu-și schimbă planul veșnic chiar dacă omul, împins de diavol43 și târât de orgoliu, își folosește rău libertatea care i-a fost dată pentru a iubi și a căuta cu generozitate binele, și refuză ascultarea datorată Domnului și Părintelui său. [Sf. Papă Ioan Paul al II-lea, Reconciliere și penitență, n. 10]
