1.7 De ce ar trebui să credem în Dumnezeu?
Oamenii tânjesc după fericirea deplină [>4.1] în viața lor. Mulți oameni au descoperit că fericirea nu poate fi găsită în succes, putere sau posesiuni. Oamenii menționează adesea relațiile ca o sursă importantă de fericire. Adevărata fericire vine din interior, de la a ști că suntem iubiți și că facem ceea ce trebuie [>4.2].
Cel mai important adevăr despre oameni este că îi aparținem lui Dumnezeu – El ne-a creat și ne iubește. Până la urmă, fericirea deplină nu poate fi găsită decât împreună cu el. Poate suna simplu, dar este un adevăr profund că, pentru a deveni fericit, nu trebuie decât să accepți din toată inima planul lui Dumnezeu pentru tine [>4.3] și să cooperezi cu acest plan.
> Citește mai multe în carte
De ce există în om dorinţa de Dumnezeu?
Dumnezeu însuşi, creându-l pe om după propriul chip, a înscris în inima sa dorinţa de a-l vedea. Chiar dacă această dorinţă este de multe ori necunoscută, Dumnezeu nu încetează să-l atragă pe om la sine, ca să trăiască şi să găsească în el acea plinătate de adevăr şi fericire pe care o caută fără încetare. Prin natură şi prin vocaţie, omul este, așadar, o fiinţă religioasă, capabilă să intre în comuniune cu Dumnezeu. Această legătură intimă şi vitală cu Dumnezeu îi conferă omului demnitatea sa fundamentală. [CCBC 2]
De ce suntem în căutarea lui Dumnezeu?
Dumnezeu a pus în inima noastră dorinţa de a-l căuta şi de a-l găsi; sfântul Augustin spune: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne. Şi neliniştit este sufletul meu până nu-şi va afla odihna întru tine”. Noi numim aceasta dorinţă de Dumnezeu Religie.
Căutarea lui Dumnezeu este naturală pentru orice om; tot efortul său în căutarea adevărului şi fericirii este până la urmă o căutare a ceea ce îl transpune, îl satisface şi îl implică în manieră absolută. Omul s-a găsit cu adevărat pe sine însuşi în momentul în care l-a găsit pe Dumnezeu. „Cine caută adevărul îl caută pe Dumnezeu, fie că-i este clar sau nu” (sfânta Tereza Benedicta a Crucii [Edith Stein]). [Youcat 3]
Dumnezeu] este sursa fericirii noastre și finalul tuturor aspirațiilor noastre... Îl urmărim cu dragostea noastră, astfel încât, atunci când ajungem la el, să ne putem odihni într-o fericire deplină în cel care este țelul nostru. [Sf. Augustin, Despre Cetatea lui Dumnezeu, Cartea a 10-a, cap. 3. (ML 41, 298)]
