4.39 Trebuie cu orice preţ să-i menţii pe oameni în viaţă?
Nu, tratamentul trebuie să fie proporțional cu obiectivul de atins. Fiecare pacient are dreptul la îngrijiri obișnuite, cum ar fi mâncare și apă. Desigur, o astfel de îngrijire obișnuită ar trebui să fie întotdeauna acordată. De exemplu, rănile trebuie tratate și bandajate. Cu toate acestea, nu este întotdeauna posibil să se ofere tratamente foarte scumpe sau radicale care pot fi disproporționate.
Ne-am primit viața de la Dumnezeu și știm că vom muri într-o zi. Este un gest creștinesc să te încrezi în Dumnezeu și să te pregătești pentru o moarte pe care nu ai cerut-o tu însuți și să nu te agăți cu orice preț de tratamente disproporționate.
Ce interzice porunca a cincea?
Porunca a cincea interzice cele ce se împotrivesc în mod grav legii morale:
- omuciderea directă şi voluntară şi cooperarea la ea;
- avortul direct, voit ca scop şi ca mijloc, precum şi cooperarea la avort, sub pedeapsa excomunicării, pentru că fiinţa umană, încă de la zămislire, trebuie respectată şi ocrotită în mod absolut în integritatea sa;
- eutanasia directă, care constă în a pune capăt vieţii persoanelor cu handicap, bolnave sau aproape de moarte, printr-o faptă sau prin omiterea unei acţiuni datorate;
- sinuciderea şi cooperarea voluntară la ea, deoarece este o ofensă gravă adusă iubirii juste faţă de Dumnezeu, faţă de sine şi faţă de aproapele: cât priveşte responsabilitatea, ea poate fi agravată din cauza scandalului sau atenuată de tulburări psihice deosebite sau de temeri grave. [CCBC 470]
Ce proceduri medicale sunt permise, atunci când moartea este considerată iminentă?
Îngrijirile care sunt de obicei datorate unei persoane bolnave nu pot fi întrerupte în mod legitim. În schimb, sunt legitime folosirea de analgezice, care nu au ca scop moartea, şi renunţarea „la înverşunarea terapeutică”, adică la folosirea de proceduri medicale excesive şi fără speranţă raţională într-un rezultat pozitiv. [CCBC 471]
Este permisă eutanasia?
Nu. A provoca direct moartea este mereu o încălcare a poruncii „să nu ucizi” (Ex 20,13); dimpotrivă, a asista o persoană în procesul morţii naturale este chiar o obligaţie de umanitate.
Problema este propriu-zis dacă se ucide o persoană sau dacă este lăsată să moară şi dacă este însoţită la asta. Cine ucide intenţionat o persoană care este aproape de moarte (eutanasie) încalcă porunca a cincea. Cine însoţeşte o persoană în procesul morţii naturale ascultă de porunca iubirii faţă de aproapele. Este legitim ca, fiind de acum iminentă moartea pacientului, să se renunţe la proceduri medicale extraordinare, oneroase sau disproporţionate faţă de rezultatele aşteptate. Această decizie îi revine pacientului însuşi sau poate să fie pusă în scris înainte. Dacă pacientul nu mai este conştient, o persoană delegată trebuie să satisfacă voinţele declarate sau presupuse ale muribundului. Îngrijirea unui muribund nu poate fi întreruptă niciodată, fiind vorba despre o obligaţie de caritate şi de milostivire; în acest sens, poate să fie legitim şi să corespundă demnităţii umane folosirea paleativelor. [Youcat 382]
Răspunsul potrivit în fața suferințelor de la sfârșitul vieții este grija și compania iubitoare în călătoria către moarte - în special cu ajutorul îngrijirii paliative - și nu „moartea asistată activ”… [Mulți] oameni trebuie pregătiți sau încurajați în dorința lor de a nu pierde nici timp, nici cheltuieli pentru grija iubitoare pentru cei grav bolnavi și muribunzi. [Papa Benedict al XVI-lea, Întâlnirea cu autoritățile din Viena, 7 sept. 2007]
