1.21 Oare acele evenimente minunate din Biblie nu sunt doar poveşti?

Scriptura este una, deoarece unic este Cuvântul lui Dumnezeu, unic este planul mântuitor al lui Dumnezeu, unică este inspiraţia divină a ambelor Testamente. Vechiul Testament pregăteşte Noul şi Noul dă împlinire Vechiului; cele două se luminează reciproc. [CCBC 23]

În Vechiul Testament, Dumnezeu se revelează drept creator şi păzitor al lumii şi drept călăuză şi învăţător al oamenilor. Şi cărţile din Vechiul Testament sunt cuvânt al lui Dumnezeu şi Sfântă Scriptură. Fără Vechiul Testament nu poate fi înţeles Isus.

În Vechiul Testament începe un important proces de înţelegere a credinţei care înregistrează o cotitură decisivă în Noul Testament şi care ajunge la împlinire odată cu sfârşitul lumii şi a doua venire a lui Cristos. În acest proces, Vechiul Testament este mult mai mult decât un simplu preludiu la Noul Testament. Poruncile şi profeţiile pentru poporul din Vechea Alianţă şi promisiunile pentru toţi oamenii conţinute în ea nu au fost niciodată revocate. În cărţile din Vechea Alianţă se găseşte un tezaur de neînlocuit de rugăciuni şi de înţelepciune; Psalmii, în mod deosebit, fac parte din rugăciunea zilnică a Bisericii. [Youcat 17]

În Noul Testament ajunge la împlinire revelaţia lui Dumnezeu. Cele patru Evanghelii, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, sunt inima Sfintei Scripturi şi cea mai preţioasă comoară a Bisericii. În ele se manifestă Fiul lui Dumnezeu în modul în care el este şi ni se arată nouă. În Faptele Apostolilor vedem începuturile Bisericii şi acţiunea Duhului Sfânt; în Scrisorile apostolice, viaţa oamenilor cu toate aspectele sale este pusă în lumina lui Cristos; în Apocalips vedem cu anticipaţie sfârşitul timpurilor.

Isus este tot ceea ce Dumnezeu vrea să ne spună; tot Vechiul Testament pregăteşte Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi toate promisiunile lui Dumnezeu îşi au completarea lor în Isus. A fi creştini înseamnă a crea o legătură tot mai profundă cu viaţa lui Cristos; pentru aceasta trebuie citite şi trăite Evangheliile. Madeleine Delbrêl spune: „Prin cuvântul său, Dumnezeu ne spune cine este el şi ce doreşte el; spune asta în mod definitiv şi pentru fiecare zi. Atunci când ţinem în mâini Evanghelia, trebuie să ne gândim că în ea locuieşte Cuvântul care vrea să devină trup în noi, să pună stăpânire pe noi, pentru ca noi să dăm un nou început vieţii sale într-un alt loc, într-un alt timp, într-o altă societate”. [Youcat 18]

In het Nieuwe Testament komt Gods Openbaring tot voltooiing. De vier Evangeliën volgens Matteüs, Marcus, Lucas en Johannes vormen het hart van de Heilige Schrift en de kostbaarste schat die de Kerk bezit. Daarin laat Gods Zoon zien wie Hij is, en komt Hij ons tegemoet. In de Handelingen van de Apostelen horen wij over het begin van de Kerk en over de werking van de Heilige Geest. In de brieven van de apostelen wordt het mensenbestaan naar al zijn facetten in Christus’ licht geplaatst. In de Openbaring van Johannes zien wij al iets van het einde der tijden.

Jezus is alles wat God tegen ons wil zeggen. Het hele Oude Testament is voorbereiding op de Menswording van Gods Zoon. Alle beloften van God worden vervuld in Jezus. Wie christen wil zijn, verbindt zich steeds dieper met het leven van Christus. Daarvoor moet je de Evangeliën lezen en ervaren. Madeleine Delbrêl zegt: "Door zijn woord zegt God tegen ons wie Hij is en wat Hij wil; Hij zegt het eens en voorgoed, bedoeld voor elke dag opnieuw. Als wij het evangelieboek in de hand houden, moeten wij bedenken dat daarin het Woord woont dat in ons mens wil worden; het Woord wil aanstekelijk zijn, zodat wij op nieuwe plaatsen, in nieuwe tijden, in een nieuwe sociale omgeving Christus’ leven opnieuw vorm geven." [Youcat 18]